FiiO A5 – Faster! Harder! Scooter?

Author: Darku

Review from: Soundnews

→→ Read the original article on Soundnews: >> Click here

Imi amintesc si acum, prin 2008 mi-am cumparat primul meu amplificator de casti portabil, un iBasso D2 Boa, de care m-am indragostit imediat, pentru ca imi pilota castile Grado SR-325i cu usurinta. Un an mai tarziu a urmat un Meier Corda Move care a fost un upgrade semnificativ, iar dupa inca un an am trecut la ceva ultimativ, un Headamp Pico.

Conceptul era atat de cool si anume sa conectez un amplif portabil la un iPod sau la un oricare alt player portabil si sa umblu cu ele prin buzunar sau sa il folosesc la birou impreuna cu casti de genul Beyerdynamic DT880, Sennheiser HD600 sau AKG K701.

Din pacate simt ca acele vremuri sunt pe duca si ca amplificatoarele portabile nu mai sunt atat de populare, mai ales ca noile generatii de playere portabile ofera deja amplificari dedicate mult peste cele gasite in telefoanele actuale.

Cateodata insa descopar un model atat de bun incat incep sa cred ca as putea incepe sa le folosesc din nou un amplificator dedicat.
Am aici un exemplu care a ajuns deja la generatia cu numarul trei, foloseste componente de top, are un design deja clasic, iar performanta sa in multe cazuri ajunge sau intrece amplificatoarele dedicate de casa. Este vorba de A5, amplificatorul portabil amiral al producatorului FiiO.

A5 este copilul minune al E12 si E12A si practic imprumuta de la ambele cate ceva.
De la E12 imprumuta forta bruta, oferind o putere impresionanta de 800 mW in 32 Ω care poate amplifica orice casti de casa (despre aceasta afirmatie voi discuta mai jos), iar de la E12A imprumuta rafinamentul si sunetul catifelat de care este capabil. E12A la randul sau oferea doar jumatatea din puterea lui E12 insa suna atat de placut si rafinat intr-un fel incat pentru mine 9 din 10 ori il luam cu mine, in detrimentul fortosului E12.

Desigur acestea nu sunt unicele schimbari.

La o prima inspectie observ ca design-ul a ramas neschimbat, avem aceeasi dimensiune si greutate, insa de data aceasta finisajul este complet diferit. A fost abandonat aluminiul anodizat si s-a optat pentru sablarea aluminiului cu zirconiu, care sincer arata incredibil in realitate. Culoarea astfel devine mata, la atingere zici ca nu este metal dar mai degraba un material moale…

Este de apreciat ca prin sablare A5 devine foarte rezistent zgaraieturilor (era o problema pentru E12 si E12A anodizarea nu proteja metalul atat de mult) ceea ce este esential pentru pastrarea in timp al carcasei amplificatorului, mai ales avand in vedere ca este portabil si mai devreme sau mai tarziu se va ciocni cu niste chei, cu un telefon mobil sau cu alte dispozitive din buzunar.

Avem acelasi potentiometru Alps, un comutator de gain (low si high), un comutator de bas (pornit sau oprit), jack-ul microUSB care incarca aparatul si desigur intrarea si iesirea analogica de 3.5 mm.
Este important de stiut ca A5 accepta incarcatoarele smart charging (Anker, BlitzWolf s.a.), folosind 3 celule (3S) de inalta calitate aparatul poate decide de cat curent are nevoie pentru a le incarca cat mai rapid.

In interior lucrurile sunt si mai interesante:
Pentru amplificare s-a optat pentru combo-ul Muses 02 si LME49600.
MUSES 02 sunt deja arhicunoscute pentru rafinamentul dus la extrem si pentru muzicalitatea sa, sunt printre cele mai scumpe Op-Amp-uri de pe piata – in mare parte datorita performantei ridicate.
LME49600  la randul sau a fost folosit pentru cel mai detaliat sunet si cea mai joasa distorsiune armonica cunoscuta unui op-amp. Pe hartie este un chip impresionant ce nu numai ca ofera un voltaj stabil si crescut in aplicatii mobile, poate oferi si un curent de 250mA (chiar si mai mult) pentru castile flamande de curent (salutare Audeze, HiFiman, ce mai faceti?).

Deci cum spuneam mariajul unui op-amp muzical si rafinat cu unul super rezolut si detaliat nu poate fi un lucru rau, nu-i asa?

Se pare ca aceasta combinatie a dat roade, producatorul afirma ca avem cea mai joasa distrosiune armonica inregistrata in produsele sale de 0,002% si un SNR de 115 dB, ambele sunt niste scoruri foarte bune avand in vedere ca aparatul este portabil si nu conectat la priza.

Bateria a avut putin de suferit, din cauza circuitului intern ceva mai mare decat a celui din E12A, a ramas mai putin loc pentru o baterie de capacitate mare, s-a optat pentru una de 880 mAh care in testele mele a intrecut autonomia de 13 ore specificata de producator (volum 50%, gain Low), eu am obtinul 14 ore si 12 minute pe niste Meze 99 Classics.

Dragi prieteni sa trecem la partea cea mai interesanta.

Performanta audio:
Am incercat sa folosesc o gama variata de casti pe A5, pentru al stresa cat mai mult posibil si pentru a intelege daca este capabil sa amplifice impedante si sensibilitati diferite.
A5 a facut fata tuturor castilor de pe masa de teste. Pe langa sensibilele Meze 99 Classics, Sennheiser Momentum M2.0 sau FiiO EX1, a amplificat extraordinar o pereche de Sennheiser HD600 (impedanta 300 Ω) si spre marea suprindere a pilotat mai mult decat decent o pereche de Audeze LCD-4 imprumutate de la un bun prieten.
Renumitele planar magnetice au sunat foarte viu, dinamic si impunator folosind gainul ridicat si volumul in jur de 80 – 90 (din 100) in functie de piesa si gama dinamica a sa.
Cuplat cu un player performant de la acelasi producator X5 generatia III am obtinut o combinatie care rivalizeaza sistemele de acasa.
X5-III imi oferea detaliul si holografia de care aveam nevoie iar A5 amplifica acest semnal – am obtinut un combo foarte bun.
Daca ati ascultat vreodata unul din predecesorii sai (E12 sau E12A) sa stiti ca A5 suna ceva mai diferit. Seamana mai mult cu prestatia E12A, rafinata, muzicala si adanca. Insa pe langa aceste calitati simt ca A5 nu mascheaza practic deloc orice microdetaliu ascuns, oferind un nivel de realism si adancime a muzicii de invidiat.

Simt ca A5 nu numai ca ofera un sunet ceva mai curat si nealterat, dar cu cat ascult mai multa muzica imi dau seama ca nu are un carcater al sau, colorand muzica foarte putin, adaugand poate doar un strop de suflet in muzica preferata.
Desigur calitatile necesare precum viteza, impact, precizie, raspunsul liniar in frecventa, detaliul, separatie a notelor si hogorafie sunt prezente, A5 nu incearca sa adauge ceva in plus fata de cum a fost facuta masterizarea de catre inginerul de sunet.
Prin acest fapt A5 il consider mai sincer decat E12 sau E12A si mai aproape de inregistrarea originala.
Am trecut usor prin toate castile de teste si am ramas la Audeze LCD-4, dupa ce mi-am ridicat falca de pe jos. Nu ma asteptam sa amplifice cu brio aceste casti ineficiente si greu de condus.
Dinamica de care este capabil acest combo si desigur castile este pur si simplu ametitoare.
Nu m-am putut abtine sa nu incerc formatii precum Noisia, Chemical Brothers sau The Prodigy. Avand volumul in mare parte la pozitia ±85 (din 100) am avut o dinamica exploziva, foarte vie, muzica parca incerca sa dea cu mine de pamant.
Este clar ca pentru asa o prestatie este nevoie nu doar de o dinamica buna dar si de o viteza la fel de buna, un impact precis cat si de un reverb cat mai scurt posibil al notelor. Notele muzicale ma atacau si se retrageau instantaneu creand un impact generos asupra timpanului.
Muzica electronica niciodata nu a sunat atat de bine pe un setup portabil!
Pe naiba! Daca inchid ochii pot sa jur ca ascult un sistem de casa format dintr-un DAC dedicat si un amplificator balansat de casti, cum e posibil asa ceva?
Pana la acest moment consider ca A5 a intrecut prestatia tuturor amplificatoarelor de casti portabile testate pana acum.

Luand in considerare impactul si dinamica ridicata am luam la puricat albumele preferata de rock sa verific daca obtin acelasi rezultat.
Inarmat cu fisiere Hi-Res practic orice am aruncat spre el, imi raspundea cu aceeasi prestatie de care aveam nevoie pentru a trezi un zambet pe fata.
Am si uitat cat de mult au evoluat amplificatoarele portabile, aceasta putere bruta dar si rafinata in acelasi timp chiar da roade.
Trecand pe muzica clasica am vrut sa pun la incercare abilitatea de a arunca in fata o scena larga si credibila, de o holografie cat mai reala si mai 3D, exact cum se aude intr-o sala de concert.
Combo-ul X5 si A5 mi-au aratat ca se poate chiar si la dimensiuni mici sa oferi o scena incredibil de larga si bine intinsa. Instrumentele muzicale sunau ca intr-o bula de aer delimitate de un spatiu vid, ma puteam concentra asupra unui instrument muzical fara sa ma deranjeze celelalte note.

Nu numai pe latime si inaltime scena audio m-a impresionat, dar si pe adancime puteam usor pozitiona distanta muzicienilor fata de microfon, fata de ascultator.
Desi poate suna ca o blasfemie (inca nu am facut recenzii la cabluri audio si nu cred ca o voi face curand) folosind un interconect de puritate foarte ridicata mi s-a parut ca sunetul este mai sincer si mai cristalin, poate chiar si mai rapid, inca nu sunt sigur de ultima afirmatie, mai studiez.
Interconectul stoc e bun, dar acesta  pe care il folosesc acum isi merita fiecare banut, pentru A5 cred ca merita acest efort, impresiile lasate mai sus au fost impreuna cu acest cablu.
Nu as vrea sa ating discutia referitor spectrului de fecventa, sincer nu prea ii vad rostul. Pe scurt am fost impresionat.
Nu am auzit granulatie pe bas sau pe inalte, nu m-au deranjat cu nimic inaltele, le consider foarte prezente dar neabrazive. Au sclipiciul si piscatura necesara dar nu atat de mult incat sa deranjeze.
Sub-basul auzit pe LCD-4 a fost zguduitor, pur si simplu dadea cu mine de pamant, a fost nevoie sa mai scad din volum si sa nu ma ating deloc de acel comutator de bas (lasat pe OFF)
Mediile si mai exact vocile, strunele, pianul au sunat vii, reale, calde si placute, foarte naturale intr-un fel, exact unde mi le-as dori.

Concluzii:
Ce pot sa zic…m-a impresinat nu numai prin prisma puterii brute pe care o are, dar si datorita rafinamentului si caracterului vioi pe care il are.
Credeti-ma, daca poate amplifica Audeze LCD-4 (varianta grea de condus, cea pe 200 Ω), atunci poate amplifica aproape orice casti dinamice sau planar magnetice, cu mici exceptii (HE-6, K1000).
Designul mi se pare dragut, noul finisaj obtinul prin sablarea cu zirconiu este placut ochiului si mainilor si va rezista in timp.
Este cam maricel, cam de marimea playerelor X5 si X5-II si putin mai lung decat X5-III, insa daca se doreste performanta de top de la un amplificator portabil deja stiti ca trebuie sa faceti sacrificii.
Pretul mi se pare unul corect avand in vedere componentele selectate cu atentie si performanta remarcabila obtinuta.
Desi vremea amplificatoarelor portabile de casti este pe duca, timpul ne demonstreaza ca ele abia acum isi scot asul din maneca, nu a fost niciodata mai interesant sa folosesc unul pe strada, la birou sau acasa, mai ales ca stiu ca nu voi mai sacrifica performanta sursei initiale cum o faceam pe aparatele din generatiile precedente.

Pro:
– Constructie solida, finisaj frumos si rezistent in timp
– Caracter neutru si sincer
– Scena larga in toate directiie, sunet adanc si bine plasat intr-un camp audio
– Detaliat si cristalin, nu mascheaza nimic din inregistrare
– Raspunsul in frecventa foarte bun, de la sub bas pana la inalte
– Viteza si impactul este zguduitor, atentie la volum
– Sunet lichid cu ton natural, lipsa de granulatie sau uscaciune
– Raport pret/performanta foarte bun
Contra:
– Dimensiunile si greutatea
Echipamente folosite pentru recenzie:
FiiO A5, E12, E12A, X5-III, EX1, L17 (cablul interconect), Meze 99 Classics, Sennheiser HD600, Momentum M2.0 (over ear), Audeze LCD-4